Ieri, 30 aprilie 2015, pe la orele 18, am ajuns la Hotel Intercontinental trimis în misiune de Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), deoarece avea loc o ceva dezbatere privind revizuirea Constituţiei, organizată de Partidul Naţional Liberal. Ajuns la faţa locului, unde mă aştepta o colegă din cadrul ANRM, am descoperit că era vorba de o dezbatere a Tineretului Naţional Liberal (TNL), dedicată platformei Constituţia Libertăţii, în curs de lansare de către această structură de partid în aşteptarea reînceperii lucrărilor comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei, către jumătatea lunii mai.
Sub moderarea omului de televiziune Amedeo Ene, au vorbit mai întâi cei doi copreşedinţi ai TNL, apoi acest părinte Galeriu al politologiei româneşti care este profesorul Cristian Pîrvulescu (pe care altfel, aşa cum am menţionat în timpul intervenţiei mele ulterioare, îl consider într-un fel prietenul meu), eternul şi fascinantul om politic liberal Ludovic Orban şi, cu gradul cel mai înalt dintre cei prezenţi, chiar copreşedintele PNL, doamna Alina Gorghiu. Profesorul de drept constituţional Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului în vremurile de glorie ale guvenării Boc ţşpe, a fost prins în trafic şi şi-a ţinut alocuţiunea ceva mai târziu, după ce se consumase confruntarea dintre doamna copreşedinte Gorghiu şi subsemnatul.
Oricum, din discursurile celor amintiţi mai sus am reţinut că numai social-democraţii sărbătoresc 1 Mai muncitoresc şi numai ei sunt în după-amiaza începutului de mini-vacanţă cu gândul la mici şi bere, că Ponta e câh rău (lucru cu care de altfel sunt sută la sută de acord), că PSD-ul e naşpa (fapt cu care de asemenea sunt mie-n sută în agrement), că Montesquieu a fost liberal, că dinastia s-a românizat şi de aceea au mers lucrurile mai greu în ultimii ani ai monarhiei constituţionale româneşti, că trebuie avute în vedere propunerile cetăţenilor, pentru că o reformă constituţională negociată doar între partide riscă să se cantoneze în mici detalii tehnice de funcţionare a structurilor statului (corect!), că trebuie insistat în special asupra domeniului drepturilor şi îndatoririlor fundamentale (iaraşi adevărat), că iată ce frumoasă iniţiativă are TNL formulându-şi propunerile sub formula triumfal intitulată Constituţia Libertăţii, dar că de fapt PNL nu doreşte să-i facă jocul domnului Victor Viorel Ponta şi să participe la o revizuire a Constituţiei pentru că aşa doreşte şi cum doreşte acel domn, întâmplător încă prim ministru, şi partidul din spatele său (care, aşa cum am precizat deja, e naşpa).
Când s-a dat drumul la întrebările din sală, ştiam că nu voi avea prea mult timp, pentru că de obicei greii pleacă destul de devreme de la astfel de reuniuni. Aşa că după ce mi-a trecut amuzamentul provocat de prima intervenţie, cea a unui domn, liberal (pentru că în afară de colega mea şi de mine nu am sesizat ca în sală să se fi aflat şi altcineva care să aparţină de societatea civilă şi nu de onorabilul partid), care l-a confruntat direct pe profesorul Pîrvulescu drept autor al legii electorale care a dotat România cu şase sute de parlamentari, nouăzeci la sută inutili sau chiar nocivi, am vânat cu succes un microfon.
Mi-am exprimat bucuria să văd atâta preocupare faţă de drepturile fundamentale şi mai ales faţă de încălcarea dreptului de a alege al românilor din diaspora în noiembrie 2014 şi pentru introducerea votului prin corespondenţă, ideea cea mai des repetată de vorbitorii de la prezidiu, dar am reamintit reuniunii că există un drept fundamental încălcat în România de nu mai puţin de douăzeci şi cinci de ani, care are legătură şi cu exerciţiul suveranităţii naţionale de către popor, şi anume dreptul cetăţenilor români de a-şi alege în mod liber forma de guvernământ. Le-am reamintit oamenilor politici şi simplilor membri de partid prezenţi că acel Parlament nefericit rezultat din alegerile din Duminica Orbului din 1990 a decis cu de la el putere că şi peste cinci mii de ani de acum încolo, indiferent ce forme de organizare umană se vor mai inventa până atunci, România va trebui să rămână republică.
Am observat de asemenea că această Constituţie născută de defunctul profesor Iorgovan şi năşită de fostul preşedinte de tristă amintire şi de penale speranţe Ion Iliescu este plină de defecte şi am mai dat două exemple, din multele pe care puteam să le dau. Astfel, am remarcat absenţa unei prevederi similare cu cea din Constituţia Republicii Federale Germania din 1949 care a făcut posibilă reunificarea germană, deşi România este într-o situaţie identică, ruptă artificial şi impotriva voinţei sale în două state separate, precum şi slaba reglementare a dreptului la un mediu sănătos. De altfel, am profitat de ocazie, de faptul că participam la o reuniune PNL şi că mă puteam adresa copreşedintelui Alina Gorghiu, ca să exprim nemulţumirea mea şi a multor altora faţă de decizia preşedintelui Klaus Iohannis de a întoarce în Parlament legea care punea capăt monopolului Schweighofer Holzindustrie, compania austriacă beneficiar numărul unu al despăduririlor masive şi abuzive care au loc de ani de zile în România, şi ca să întreb cum se împacă demersul prezidenţial cu dreptul românilor la un mediu sănătos.
În final, am remarcat decizia PNL de a nu se pripi cu revizuirea Constituţiei, oricâtă presiune ar face PSD, faptul că se doreşte amânarea acesteia până după alegerile parlamentare din 2016 care vor da o nouă configuraţie Parlamentului şi un obştesc sfârşit guvernului Ponta, şi am aruncat celor prezenţi o provocare. Din moment ce avem o Constituţie defectă, decât să se meargă tot cu ideea revizuirii, adică a cârpelilor, şi eventual să iasă aberaţii de genul unora din cele emanate de comisia parlamentară din 2013, de ce nu-şi asumă noul PNL, întărit după fuziunea cu PDL, realizarea consensului necesar convocării Adunării Constituante, astfel încât să facem o treabă temeinică, cap coadă, propunând naţiunii o nouă Constituţie. Până la urmă, convocarea Constituantei este doar un exerciţiu de voinţă politică.
Aşa cum şi vroiam, doamna copreşedinte Gorghiu a fost cea care a luat vitejeşte microfonul ca să-mi răspundă. În destul de multe vorbe domnia sa mi-a spus şi a informat şi asistenţa că nu e aşa simplu cu voinţa politică şi mai ales cu consensul, că e greu, că e complicat, că PNL nu are putinţa şi nici putirinţa unei întreprinderi atât de dificile.
După ce doamna Gorghiu a încheiat, nu m-am lăsat fără să-i dau o replică. Am precizat că poate m-a înţeles greşit căci nu am zis că realizarea voinţei politice pentru o Constituantă este calea uşoară ci, dimpotrivă, am propus Partidului Naţional Liberal calea cea mai grea, dar şi cea care poate rezolva într-adevăr problemele. Şi am mai adăugat că dacă ei, politicienii, PNL-ul cel nou şi mare care nu mai este PNL-ul micuţ asociat cu PSD-ul de acum nu chiar multă vreme, cei care au porţiuni de putere (şi am indicat din degete o porţiune de putere), vin cu discursul neputinţei, atunci noi, cetăţenii care nu avem astfel de porţiuni de putere (iar degetele au arătat o absenţă de porţiune de putere), ce să mai zicem şi, până la urmă, de ce să mai votăm? Faţă de acest ultim speech, doamna copreşedinte Alina Gorghiu a rămas tăcută.
Puţin mai târziu am constatat că mi-am ales bine momentul de a mă înfige în secţiunea de întrebări, căci foarte curând simpaticul Amedeo Ene a început să tot anunţe finalul dezbaterii, cât pe-aici să priveze Tineretul Naţional Liberal de lecturarea propunerilor constituţionale şi de prezentarea paginii de Facebook Constituţia Libertăţii de către o atrăgătoare domnişoară. Când am ascultat propunerile TNL pentru revizuirea Constituţiei am constatat o îmbucurătoare preocupare pentru mediu, dar mi-a şi sărit în urechi includerea uneia din setul de propuneri pentru care reprezentanţii Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, ai Platformei Unioniste Acţiunea 2012 şi ai Asociaţiei România Vie s-au corelat şi s-au zbătut în cadrul Forumului Constituţional în anul 2013: garantarea în Constituţie a prezervării unei suprafeţe minime împădurite de 30% din teritoriul ţării. Am intuit aici o eventuală preluare directă a unora dintre propunerile societăţii civile formulate în cadrul Forumului Constituţional cu binecuvântarea şi cooperarea profesorului Cristian Pîrvulescu, principal coordonator al Forumului, dar nu voi începe să urlu „plagiat, plagiat”. Dimpotrivă, dacă TNL va susţine în mod serios acele propuneri şi ele vor ajunge să fie promovate oficial şi efectiv de către PNL, nu pot vedea în asta decât un câştig pentru România. Doar să nu rămână simple vorbe, cum s-a întâmplat de atâtea ori...
Interesante mi s-au mai părut şi unele din atitudinile din sală după terminarea dezbaterii. Mai mulţi dintre tinerii liberali m-au abordat aprobator, ba chiar cineva mi-a mulţumit la propriu şi nu la figurat.
https://www.youtube.com/watch?v=pZ_eouMibDs (de la minutul 52.40)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu