(foto Epoch Times)
Mişcarea de protest anticorupţie din România, care a debutat în ianuarie, dar care din ultima zi a respectivei luni a devenit un eveniment zilnic, ajuns acum în cea de-a şaizecea zi (chiar dacă numărul participanţilor a continuat să scadă), a devenit, cum spuneam şi altă dată, sursă de inspiraţie şi prin vecini. Şi nu orice vecini, căci în week-endul 25-26 martie 2017 la chemarea politicianului de opoziţie Alexei Navalnîi au ieşit zeci de mii de oameni la adunări de protest împotriva corupţiei generalizate în vreo 99 de oraşe ale marii Rusii, inclusiv la Moscova. Regimul Putin nu este însă ţinut de constrângerile provenite din calitatea României de membru al NATO şi al Uniunii Europene, constrângeri care au împiedicat regimul Dragnea-Tăriceanu-Grindeanu să treacă la măsuri represive dure împotriva protestatarilor #rezist. Aşa că în oraşele Federaţiei Ruse trupele OMON, echivalentul local al Jandarmeriei, au trecut la reprimarea violentă a manifestaţiilor, iar circa o sută de protestatari, inclusiv politicianul Alexei Navalnîi, au fost arestaţi.
Ne-am simţit deci obligaţi să organizăm o adunare de solidaritate cu protestatarii anticorupție din Federația Rusă vineri, 31 martie 2017. Asociaţia Platforma Iniţiativa România şi-a asumat ca acest protest să fie organizat în faţa sediului Ambasadei Rusiei din Kiseleff nr. 6 sub egida sa, iar subsemnatul m-am ocupat de notificarea primăriei şi de obţinerea protocolului privind coordonatele evenimentului. De asemenea, în urma unui email prin care-l invitam pe ambasadorul Valery Kuzmin să vină la locul protestului pentru a dialoga cu cei prezenţi, am fost invitat să particip la un dialog cu ambasadorul în sediul Ambasadei, de la orele 18 (oră la care începea formal şi adunarea de protest), împreună cu alte una sau două persoane. A venit cu mine Mihai Poliţeanu.
În intenţia noastră era să-i transmitem ambasadorului Kuzmin un mesaj de
solidaritate cu protestatarii anticorupție din țara sa. Ne-am trezit
într-o discuție de o oră şi jumătate, cu o repriză de prelungiri pe hol, la plecare, care a baleiat de la istorie la geopolitică, de la
politică la filosofie juridică, de la analiza presei la cum a declanșat
Boris Elțîn primul război cecen pentru că era un alcoolic care-si bea
mințile și din acest motiv nu s-a gândit să-l invite politicos pe
Djokhar Dudaev la o discuție la Kremlin, poate nu mai avea loc niciun
război. Cum de fapt "perestroika" a fost "catastroika", iar societatea
libiană patronată de Ghadaffi, deși tribală și susținătoare a
terorismului de stânga din anii '70-'80, era o societate care făcea
progrese. Drepturile omului versus legile statului. Navalnîi, Ucraina, Siria,
Alep, Mosul, Cecenia, Republica Moldova, URSS, Stalin, Al Qaeda, teoria conspirației despre protestatarii
adolescenți, Nurnberg, Haga, Trump, Coaliția Pentru Familie, capitalismul și comunismul s-au făcut reciproc mai bune
luptându-se între ele, de aia nu mai e lumea ca-n romanele lui Charles
Dickens, mișcarea din Rusia de acum și cea din 2011-2012, protestele din
Piața Victoriei și drumul ambasadorului spre reședință, nașterea
acestuia la patru luni după moartea lui Stalin, deci întâlnirea
părinților pe vremea tiranului bolșevic.
Ceai rusesc și apă românească. Prăjiturele și alune. Poza lui Putin cu
tricolorul rus pe fundal, covor de perete cu vulturul bicefal cu trei
coroane și icoana Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. Insigna #rezist
la reverul hainei. Constituție minunată scrisă de experții europeni
contra nu primim predici de la nimeni. Americanii nu înțeleg de ce noi
avem alte valori și suntem diferiți de ei și nu acceptă asta cum le
acceptă chinezilor sau africanilor pentru că arătăm aproximativ la fel (rasial adică).
Mai ales am aflat că pentru principalul nostru interlocutor autoritatea statului (ceea ce el numea impropriu "rule of law") și drepturile omului trebuie să se afle la un nivel egal, de fapt cu un ascendent pentru puterea de stat, care, oricât de "minunat" ar fi formulate legile, e cea care le aplică. Când l-am întrebat care e scopul final al "rule of law", interlocutorul nostru ne-a răspuns că democrația, iar când l-am întrebat care e rostul final al democrației, replica a fost "the welfare of the people", binele oamenilor. Dar binele oamenilor nu poate fi conceput fără drepturile fundamentale ale omului, așadar "rule of law" servește drepturile omului și, prin urmare, nu există egalitate ci subsecvenţă a "rule of law" față de drepturile omului. Aceasta este concluzia mea şi a lui Mihai Poliţeanu pe care, în comunicatul său ulterior întâlnirii, Ambasada Federației Ruse a ținut să o menționeze cu o uşoară undă de "mânie proletară".
Și a mai existat o demonstrație făcută pe masă cu ceașca de ceai a ambasadorului, cu ceașca mea de ceai, două cubulețe de zahăr și o gestică de tipul celei folosite de pescarii sportivi pentru a indica mărimea peștilor capturați, cu scopul de a arăta că principiul "libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea altuia", invocat de domnul Kuzmin, nu înseamnă că autoritatea de stat transformă două drepturi care ar trebui să fie echilibrate într-un drept de la Pământ la Lună al celui care poate ar dori, sau nu, să treacă cu mașina printr-un anumit loc și într-o libertate de întrunire și de exprimare a celor care doresc să și le exercite în acel loc pentru câteva ore sau zile redusă la valoarea a două bucățele de zahăr cubic. Probabil acesta a fost momentul care l-a determinat pe ambasador să ne informeze spre final, aşa cum aminteam şi mai sus, că Rusia nu acceptă predici de la nimeni.
Nu pot uita, desigur, și momentul ușor halucinant în care Excelenţa Sa, Ambasadorul Federaţiei Ruse ne-a spus că, în definitiv, ce au pățit atât de grav protestatarii, că și fotografia cu protestatara luată pe sus de trupele OMON, folosită de Iniţiativa România drept copertă a evenimentului creat pe Facebook, arată ca și cum ar putea avea o continuare romantică. O fi vorba de "romantismul" demonstrat de unii militari sovietici în anii 1944-1945, când întâlneau femei în drumul lor spre vest?
Însă concluzia asupra căreia ambasadorul rus nu a lăsat să planeze nicio umbră de ambiguitate este următoarea: că puterea de la Kremlin se teme de o revoluție "colorată" chiar în Mama Rusia și că nu se va abține de la nimic pentru a împiedica încă din fașă orice i se pare că ar duce spre asta, oricât de improbabil sau de departe în timp ar părea.
Iar dacă tot am amintit mai devreme de al doilea război mondial azi e 1 aprilie, ziua în care, prin lege, se comemorează victimele ocupației sovietice în teritoriile smulse României în 1940/1944/1947. Nu este o dată aleasă întâmplător, ci pentru că la 1 aprilie 1941 în Bucovina de Nord a avut loc Katyn-ul românesc: între 3000 și 5000 de etnici români au fost mitraliaţi mortal și înhumați în gropi comune în pădure la Fântâna Albă, aproape de noua graniță, cea care separă și acum România de Ucraina. Deși ar fi un gest normal pentru ambasada țării ce-și asumă rolul de principal succesor al URSS, nu mă aștept ca interlocutorii noștri de ieri, pentru care numai cei din Crimeea și Donbass se cheamă că au revolte legitime, ucrainenii din Maidan și toți ceilalți sunt fasciști violenți și infractori, să facă vreun gest care să exprime regret față de crimele în masă pe care le comemorăm azi.
Iar celor ce am fost la această discuție nu ne rămâne decât să scandăm #svoboda şi să acţionăm după motto-ul nostru, #rezist
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/video-manifestatie-anticoruptie-in-fata-ambasadei-rusiei-698433
Mai ales am aflat că pentru principalul nostru interlocutor autoritatea statului (ceea ce el numea impropriu "rule of law") și drepturile omului trebuie să se afle la un nivel egal, de fapt cu un ascendent pentru puterea de stat, care, oricât de "minunat" ar fi formulate legile, e cea care le aplică. Când l-am întrebat care e scopul final al "rule of law", interlocutorul nostru ne-a răspuns că democrația, iar când l-am întrebat care e rostul final al democrației, replica a fost "the welfare of the people", binele oamenilor. Dar binele oamenilor nu poate fi conceput fără drepturile fundamentale ale omului, așadar "rule of law" servește drepturile omului și, prin urmare, nu există egalitate ci subsecvenţă a "rule of law" față de drepturile omului. Aceasta este concluzia mea şi a lui Mihai Poliţeanu pe care, în comunicatul său ulterior întâlnirii, Ambasada Federației Ruse a ținut să o menționeze cu o uşoară undă de "mânie proletară".
Și a mai existat o demonstrație făcută pe masă cu ceașca de ceai a ambasadorului, cu ceașca mea de ceai, două cubulețe de zahăr și o gestică de tipul celei folosite de pescarii sportivi pentru a indica mărimea peștilor capturați, cu scopul de a arăta că principiul "libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea altuia", invocat de domnul Kuzmin, nu înseamnă că autoritatea de stat transformă două drepturi care ar trebui să fie echilibrate într-un drept de la Pământ la Lună al celui care poate ar dori, sau nu, să treacă cu mașina printr-un anumit loc și într-o libertate de întrunire și de exprimare a celor care doresc să și le exercite în acel loc pentru câteva ore sau zile redusă la valoarea a două bucățele de zahăr cubic. Probabil acesta a fost momentul care l-a determinat pe ambasador să ne informeze spre final, aşa cum aminteam şi mai sus, că Rusia nu acceptă predici de la nimeni.
Nu pot uita, desigur, și momentul ușor halucinant în care Excelenţa Sa, Ambasadorul Federaţiei Ruse ne-a spus că, în definitiv, ce au pățit atât de grav protestatarii, că și fotografia cu protestatara luată pe sus de trupele OMON, folosită de Iniţiativa România drept copertă a evenimentului creat pe Facebook, arată ca și cum ar putea avea o continuare romantică. O fi vorba de "romantismul" demonstrat de unii militari sovietici în anii 1944-1945, când întâlneau femei în drumul lor spre vest?
Însă concluzia asupra căreia ambasadorul rus nu a lăsat să planeze nicio umbră de ambiguitate este următoarea: că puterea de la Kremlin se teme de o revoluție "colorată" chiar în Mama Rusia și că nu se va abține de la nimic pentru a împiedica încă din fașă orice i se pare că ar duce spre asta, oricât de improbabil sau de departe în timp ar părea.
Iar dacă tot am amintit mai devreme de al doilea război mondial azi e 1 aprilie, ziua în care, prin lege, se comemorează victimele ocupației sovietice în teritoriile smulse României în 1940/1944/1947. Nu este o dată aleasă întâmplător, ci pentru că la 1 aprilie 1941 în Bucovina de Nord a avut loc Katyn-ul românesc: între 3000 și 5000 de etnici români au fost mitraliaţi mortal și înhumați în gropi comune în pădure la Fântâna Albă, aproape de noua graniță, cea care separă și acum România de Ucraina. Deși ar fi un gest normal pentru ambasada țării ce-și asumă rolul de principal succesor al URSS, nu mă aștept ca interlocutorii noștri de ieri, pentru care numai cei din Crimeea și Donbass se cheamă că au revolte legitime, ucrainenii din Maidan și toți ceilalți sunt fasciști violenți și infractori, să facă vreun gest care să exprime regret față de crimele în masă pe care le comemorăm azi.
Iar celor ce am fost la această discuție nu ne rămâne decât să scandăm #svoboda şi să acţionăm după motto-ul nostru, #rezist
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/video-manifestatie-anticoruptie-in-fata-ambasadei-rusiei-698433
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu