Ieri Constituţia, azi reabilitarea, mâine oare ce? PSD+ALDE ne fac o ţară de jurişti

 

Obstinaţia coaliţiei PSD+ALDE din ianuarie încoace de a se lua la trântă cu legislaţia penală pentru a înlătura consecinţele campaniei anticorupţie faţă de diverşii politicieni, înalţi funcţionari publici şi "oameni de afaceri" parteneri, a făcut ca dreptul penal şi cel de procedură penală, dar şi dreptul constituţional, materii totuşi destul de specializate, să devine subiecte de comentat pentru oricine, mai ceva ca fotbalul sau ca tenisul.

Iar vedeta zilei de ieri a fost reabilitarea, pentru că la Ministerul Dezvoltării al faimoasei posesoare de pix, doamna Sevil Shhaideh, există un proiect de Cod Administrativ, care ar urma să abroge Legea nr. 90/2001 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului, deoarece prin prevederile sale Codul o va înlocui. Printre amintitele prevederi e şi faimosul articol 2, cel care împiedică persoanele care au suferit condamnări penale să devină membri ai Guvernului şi, deci, care i-a blocat lui Liviu Dragnea calea spre funcţia de prim-ministru. Acesta e înlocuit în proiectul de Cod Administrativ de un art. 17 care la litera c spune că interdicţia de a deveni membri ai Guvernului operează pentru cei care au suferit condamnări penale până la intervenţia reabilitării.

Aşa că reabilitarea a devenit vedeta dezbaterii publice de ieri (slavă cerului, că aşa a trecut mai neobservată gafa unui coleg, nu dau detalii). Totuşi, nu sunt foarte sigur că toată lumea pricepe ce e cu reabilitarea asta. Aşa că hai să vedem ce spune Codul penal, ăsta nou, din 2009 (dar şi în cel din 1968 reglementarea era cam aceeaşi):

"TITLUL IX Cauzele care înlătură consecințele condamnării -

Reabilitarea de drept 

   Art. 165. -   Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune.

 

Reabilitarea judecătorească 

   Art. 166. -   (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene: 

   a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani; 

   b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; 

   c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii; 

   d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate. 

   (2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanța, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. 

Calculul termenului de reabilitare 

   Art. 167. -   (1) Termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. 

   (2) Pentru cei condamnați la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod. 

   (3) În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată. 

   (4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere. 

   (5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse. 

Condițiile reabilitării judecătorești 

   Art. 168. -   Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: 

   a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; 

   b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. 

Efectele reabilitării de drept sau judecătorești 

   Art. 169. -   (1) Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. 

   (2) Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut. 

   (3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță. 

Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească 

   Art. 170. -   (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă. 

   (2) Condițiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. 

   (3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală. 

Anularea reabilitării 

   Art. 171. -   Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare."

 

Bun, deci art. 2 din Legea nr. 90/2001 interzice celor cu condamnări penale să facă parte din Guvern fără să pomenească nimic de efectul reabilitării, în timp ce art. 17 lit. c din propusul Cod Administrativ ia în considerare intervenţia realibitării drept cauză de încetare a interdicţiei. Înseamnă însă asta că reabilitarea nu ar opera şi acum? Discutabil. Momentan nu avem niciun politician care să fi fost reabilitat după ispăşirea condamnării şi care să fie în poziţia de a ridica o excepţie de neconstituţionalitate (termenele sunt destul de lungi, acoperirea prejudiciilor e o condiţie sine qua non, iar campania anticorupţie a început să producă rezultate doar în ultimii câţiva ani). Dar, dacă acest lucru s-ar întâmpla, chiar şi fără derapajele din ultimul timp ale Curţii Constituţionale, cărora le-am dedicat articolul precedent, mă tem că CCR ar interpreta legea în sensul că interdicţia de a fi membru al Guvernului operează pentru cei cu condamnări penale numai până la intervenţia reabilitării. În Constituţie scrie negru pe alb că nimeni nu e mai presus de lege, deci, per a contrario, nimeni nu e nici mai sub lege faţă de altul, mai ales că avem şi principiul egalităţii în faţa legii de asemenea exprimat explicit, aşadar dacă unui infractor obişnuit, ca efect al reabilitării, i se şterg faptele din cazierul judiciar şi se poate din nou angaja oriunde, potrivit desigur capacităţilor lui, atunci de ce ar sta lucrurile altfel, mai dur, în cazul unui politician?

Sunt convins că se vor găsi destui suficient de exasperaţi după aproape trei decenii de jaf continuu să dorească eliminarea instituţiei reabilitării, aşa cum nu sunt puţini cei care ar dori reintroducerea pedepsei cu moartea. Dar, oricât de furioşi am fi pe PSD, ALDE sau, în general, pe politicienii cu care ne-am pricopsit în anii '90 şi 2000, nu trebuie să uitam că, deşi corupţia creează cele mai importante prejudicii, grosul delincvenţei este dat de infractorii mărunţi, care de multe ori fac ceea ce fac din motive sociale: sărăcie, lipsa educaţiei şi, implicit, a alternativelor etc. Prin urmare, dincolo de funcţia punitivă, de pedepsire a celor care au încălcat legea, precum şi de apărare a societăţii în faţa fenomenului infracţional, sistemul penal trebuie să aibă şi o funcţie de recuperare, pe cât posibil, a acestor oameni şi de reintegrare a lor în societate. Iar instituţia reabilitării le oferă şansa ca, dacă nu mai comit alte fapte penale şi îşi câştigă cinstit pâinea suficient timp, consecinţele statutului de fost condamnat să fie înlăturate şi omul să fie reprimit ca membru valid al societăţii.

Sigur, putem discuta termenele de reabilitare, condiţiile, dacă să existe infracţiuni pentru care aceasta să nu poată interveni. De exemplu, eu nu m-aş grăbi să reabilitez, chiar şi după un mare număr de ani, criminali împotriva umanităţii, criminali şi violatori în serie, conducătorii unor reţele de crimă organizată de tip mafiot, de ce nu chiar şi anumite fapte de corupţie (la asta, de exemplu, chiar s-ar justifica un prag valoric, pentru că cineva care a prejudiciat statul cu sute de mii sau cu milioane de euro şi a adus un rău general societăţii este clar că nu a făcut-o pentru că era un caz social, iar faptele sale pot avea consecinţe multiple si decalate în timp- a se vedea cazul #Colectiv cu cei şaizeci şi patru de morţi ai săi şi celelalte zeci de răniţi, favorizat de un întreg sistem corupt care a împiedicat implementarea măsurilor de prevenţie impuse de lege). 

Hai însă să ne întoarcem la relaţia dintre interdicţia condamnatului penal de a deveni membru al Guvernului şi reabilitare. Cum spuneam, părerea mea este că proiectul de Cod Administrativ spune explicit ceea ce foarte probabil Curtea Constituţională ar fi considerat, deloc nejustificat, că operează implicit. De fapt, dincolo de aspectul strict juridic, aici discuţia are şi o foarte importantă latură morală. Bun, avem o interdicţie generală pentru condamnaţii penali de a deveni membri ai Guvernului şi să presupunem că avem doi ministeriabili, unul condamnat pentru vătămare corporală din culpă într-un accident de circulaţie, celălalt pentru corupţie, abuz în serviciu sau fraudă electorală. La un moment dat, amândoi se vor reabilita. Are vreo logică din acel moment să continuăm să-i interzicem celui cu accidentul de circulaţie, oricât de competent ar fi, să devină membru al Guvernului? Păi, nu prea. Oricum fapta lui nu a avut legătură cu funcţia politică sau administrativă deţinută la momentul în care a avut loc accidentul. Dar în ce-l priveşte pe cel cu condamnarea pentru corupţie, abuz în serviciu sau fraudă electorală? Cam da, el a comis fapta dintr-o poziţie de putere de care a abuzat şi odată condamnat definitiv, până la intervenţia reabilitării, probabil nu s-a mai aflat în poziţii care să-i permită recidiva, deci nu e prea indicat să-l punem din nou într-o poziţie de putere, pentru că există totuşi un risc. Doar că aici intervine şi discernământul partidului sau coaliţiei de guvernare care-l propune. Şi, mai ales, discernământul electoratului, care nu ar trebui să mai voteze candidaţi aflaţi în închisoare sau partide conduse de condamnaţi penal.

Cum spuneam, ieri au fost ceva discuţii pe tema asta, încurajate de mass media şi de diverşi comentatori din online. Iar pagina Corupţia Ucide a anunţat pentru duminică un marş din Piaţa Victoriei către sediul PSD pentru a protesta faţă de Codul Administrativ şi de art. 17 lit. c din acesta, cel cu reabilitarea. Doar că dezbaterea pe marginea acestui subiect e de-abia la început, iar înainte de a protesta cred că oamenii ar trebui să se informeze. Şi poate nu întâmplător a apărut aşa brusc acest subiect, al unui proiect care e în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Dezvoltării încă din noiembrie 2016, exact când se ceruse demisia ministrului de interne Carmen Dan pentru comportamentul abuziv al Jandarmeriei faţă de protestari duminică, 9 iulie, când aceştia au fost forţaţi să se deplaseze pe trotuar şi doi dintre ei au fost ridicaţi cu duba şi duşi la secţia 1, apoi la secţia 4 poliţie, unde unul a fost amendat, dar celălat nu a primit nicio sancţiune. Şi poate, pentru duminica asta, ar fi fost mai logic un marş către sediul MAI. Că doar nu suntem peştişori aurii şi să ne luăm chiar după orice ne trece prin faţa ochilor.

#rezist #insist #gândesc