Cel de-al patrulea Rege al României

Istoria cunoaşte tot felul de momente, unele mai luminoase, altele mai întunecate, unele mai vesele, altele mai triste. De ieri trăim un moment istoric, deopotrivă trist şi întunecat. La vârsta de nouăzeci şi şase de ani, Majestatea Sa Regele Mihai I (1921-2017), şi-a încetat existenţa lumească şi a trecut pe de-a întregul în amintire.

 

Regele ne-a părăsit într-un moment în care poporul său începe aniversarea Centenarului Marii Uniri mai dezbinat ca niciodată după 1990. Suntem prinşi într-o încleştare tot mai dură între forţele prograde ale asumării valorilor democraţiei liberale şi statului de drept şi cele retrograde ale corupţiei, despotismului "baronial" şi iliberalismului marca Putin-Orban-Kaczinsky-Erdogan. O propagandă ieftină vorbeşte de un "stat paralel", dar de fapt avem două societăţi paralele, una a îmbuibaţilor din bani publici şi a oamenilor vulnerabili aserviţi într-o formă sau alta de aceştia şi una a oamenilor destupaţi la minte şi dinamici, care vor "o ţară ca afară".

Despre marele defunct s-au spus de-a lungul timpului multe, dar nimeni dotat cât de cât cu bunăcredinţă nu a putut să nege vreodată că Majestatea Sa a fost un promotor convins al valorilor democratice. Şi nici că de pe această poziţie s-a opus constant atât dictaturilor de dreapta sprijinite de puterile fasciste în anii '40, cât şi regimului comunist stalinist şi ceauşist ce a urmat instalării ocupaţiei sovietice. Tot în baza acestei opţiuni, Regele Mihai I şi-a adus contribuţia la primirea României în NATO şi în Uniunea Europeană. De asemenea, nu trebuie să uităm că cel de-al patrulea Rege al României a domnit prima dată, în anii 1927-1930, într-o Românie cu graniţe mult mai fireşti decât cea de acum. Şi că în a doua domnie (1940-1947) a contribuit la începutul refacerii unităţii naţionale pierdute la sfârşitul domniei tatălui său, reuşind revenirea Ardealului de Nord între hotarele Ţării (fără ca vreodată să-i uite pe românii pe care istoria vitregă i-a lăsat înstrăinaţi până în zilele noastre).

Dar despre istorie şi despre rolul efectiv jucat de marele Rege plecat ieri dintre noi vom avea tot timpul să discutăm în detaliu. Aşa cum vom avea destul timp să dezbatem asupra moştenirii politice ce rămâne în urma sa, dacă vreodată se va mai pune problema restaurării unei monarhii constituţionale în România sau nu, dacă dinastia inaugurată de Carol I (1866-1914) va mai avea un viitor, ce se va întâmpla cu proiectul de lege de instituţionalizare a Casei Regale a României ş.a.m.d.

Mi se pare însă foarte relevant în aceste clipe de tristeţe, dar şi de divizare şi ostilitate reciprocă în societatea românească, să revedem, să reascultăm sau să recitim discursul Majestăţii Sale din Parlamentul României, de la împlinirea vârstei de nouăzeci de ani, la 25 octombrie 2011. Acel discurs, magistral, cea mai bună alocuţiune politică auzită de la tribuna Parlamentului de la abolirea abuzivă a monarhiei la 30 decembrie 1947, conţine toate lucrurile la care trebuie să ne gândim şi toate soluţiile necesare pentru ca să devenim, în fine, o societate demnă şi sănătoasă din punct de vedere moral şi psihiatric:

"Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.

România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură. Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății. Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.

Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați. Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!"